Vocea de la radio

Vocea de la radio

Ioana Botezan este Voice-over Artist, Radio Personality & Podcast Interviewer, cu o experiență de peste 10 ani în radio și televiziune.

Ioana sau așa cum o prezintă prietenii, “vocea României” a intrat în lumea radioului cu o dedicație muzicală. În mașină la radio, când ascultați un podcast, pe o reclamă online sau când vorbiți cu “robotul”, cu siguranță i-ați auzit vocea, haideți să o cunoaștem mai bine.

Dragă Ioana, ne dorim să te cunoaștem mai bine, așadar, te rugăm ca în câteva cuvinte să ne spui ceva despre tine. Cine ești tu atunci când nu ești on-air la radio?

Când nu sunt on air sunt online. Mă țin în priză cu tot ce mișcă în materie de radio și voice-over. Am câțiva influenceri din afară pe care-i urmăresc, particip la webinarii, le ascult podcasturile și sunt prima pe listă la workshop-urile de voce. Apropo, dacă întâmpinați probleme cu vorbitul în public vă recomand să ascultați podcastul lui Nic Redman pe Apple Podcast, face minuni.

În offline îmi petrec timpul cu soțul meu Adrian și cei doi dulăi, Lugu și Nelu, doi maidanezi răsfățați, care locuiesc în propriul lor „conac” cu încălzire, curent electric și camere video, asta ca să le putem spiona orice mișcare, mai ales când suntem plecați din țară.

Voice-over Artist, Radio Personality & Interviewer. Ce înseamnă toate aceste „funcții”? Cum arată o zi obișnuită din viața ta la muncă?

Încep diminețile cu o curățenie generală în căsuța de inbox a emailului. Programez înregistrările și răspund ofertelor de preț. Îmi place că lucrez cu oameni din toată Europa, nu am cum să mă plictisesc. Fiecare are alt model de marketing. Și chiar dacă cu mulți clienți lucrez exclusiv via Gmail asta nu înseamnă că nu legăm prietenii.

Cu o clientă din Franța, Emma, după ce am colaborat de câteva ori și ne-am scris mailuri peste mailuri, până la urmă am aterizat într-un city break la ea în Lyon. O aștept la vară să vină în Cluj-Napoca.

După “Thank you” și “Keep in touch” mă pregătesc pentru înregistrări. Am cabină de voci acasă, nu stau dimineața în trafic și, dacă vreun client are un spot urgent, livrez în câteva minute. Urgențele sunt în zona de commercial. Pentru proiecte de e-Learning, voice assistant, podcast sau on-line video, termenele de livrare sunt mai relaxate. 

Fac o ușoară încălzire a corpului, câteva exerciții ca să-mi încălzesc maxilarul, corzile vocale și apoi dau “REC”.

Clienții mari obișnuiesc să angajeze un director artistic care intră pe Zoom cu mine în studio. Acestea sunt cele mai simple sesiuni de înregistrări. Mi se spune pe ce ton să vorbesc, unde să zâmbesc, când să las pauză, pe ce cuvinte să pun accentul, în cât timp să mă încadrez, etc. Easy peasy lemon squeezy.

Ora 16:00 mă prinde ON-AIR. Radioul e prima mea iubire. Ne știm din liceu, pe vremea când fugeam sâmbăta noaptea de acasă ca să înregistrez o rubrică pe care o aveam atunci la radio, „File de carte”. Suntem împreună de aproape 15 ani. Ne-am certat o singură dată când am vrut să mă reorientez spre sectorul IT. Nu a funcționat. Sufeream din dragoste de radio și dor de ascultători, pentru care nimeni nu are vreun leac.

Prietenii și cunoscuții mă prezintă ca „vocea României” abia apoi îmi spun numele. După ce zic: „Îmi pare bine să vă cunosc.” foarte des aud „Ah, tu ești Ioana, te aud când merg de la serviciu acasă.“

Îmi amintesc că eram de vreo 3 ani de zile la un post de radio local când un ascultător a venit la sediu special ca să mă cunoască. Eram mai mulți colegi în redacție și când a întrebat: „Cine e Ioana?” și colegii au arătat spre mine, domnul a fost deziluzionat. Se aștepta să fiu pe modelul 90-60-90. Ha-ha-ha.

Recent am acceptat o nouă provocare profesională, colaborarea cu Upriserz. Este o platforma de educație antreprenorială, un Netflix al antreprenorilor, așa îi spune Lorand Soares Szasz, CEO&Founder Upriserz. Pentru mine este Graalul pentru cursuri online pe business, financiar, mindset, leadership, etc.

Trebuia să fac pasul spre on-line video, acum totul e online. Cum și eu sunt antreprenoare, învăț din experiențele de business ale oamenilor, iar rolul de „interviewer” îmi vine ca o mănușă.

 

Cum a apărut pasiunea pentru radio? Ai activat mereu în această zonă sau ai cochetat și cu alte domenii?

Radioul este și a fost întotdeauna prima mea opțiune. 

Flama pentru radio s-a aprins în momentul în care am intrat în direct prin telefon la o emisiune cu dedicații muzicale. Aveam așa emoții în direct că am zis inclusiv strada unde locuiesc. M-am împrietenit cu dj-ii apoi am ajuns să prezint o rubrică. Din primii bani câștigați la radio mi-am luat un walkman. Pe atunci era fiță. 

În facultate am lucrat la un radio pentru studenți PRO FM Campus Cluj, apoi a venit prima propunere de la un post de radio serios, pe care am acceptat-o pe loc, Radio Impuls. 

Vocea de acum lucrată la radio m-a dus ca voice-over în TVR Cluj, apoi am ajuns la pupitrul știrilor. Îmi amintesc și acum cum îmi spuneau colegii că sunt „șefă la prompter”, șefa „Boeji”. Toate crainicele erau numite generic „Boeji”. Ha-ha-ha.

Am lăsat sacoul și am îmbrăcat pijamalele pentru emisiunea „Răsăriți de pe fix“ la Look TV alături de Adrian Cucu și Dragoș Stan, am făcut primele video-uri cu festivalieri la Untold și Neversea, timp în care de la Radio Impuls am făcut matinalul la Radio Transilvania și acum emisiunea de drive-time la EBS Radio. 

Stau departe de ascultători doar în vacanțe și city-break-uri și atunci doar pentru a putea veni cu povești și întâmplări noi. 

Cum arată lumea din spatele a aceea ce auzim noi la radio? Cum se desfășoară o emisiune? 

În spatele microfonului este multă muncă și un strop de talent. Nu doar ridici calea la microfon și vorbești ce vrei tu. Există o rețetă editorială și ca în orice domeniu trebuie să te simți bine la locul de muncă, doar că la radio nici nu se poate să te simți altfel. Mai bine stai acasă. O emisiune radio e „sugar, spice and everything nice”.

Ne gândim că atunci când o emisiune se difuzează live, indiferent de formatul acesteia, inevitabilul se poate produce în orice moment. Ne poți povesti o întâmplare în care a trebuit să gestionezi rapid o situație neprevăzută și mai puțin plăcută, dacă ai experimentat una?

Eram în timpul unei intervenții radio când macaraua microfonului a început să cedeze și microfonul să coboare. Vorbeam în timp ce coboram după microfon. Am încheiat intervenția în genunchi. Tot așa, odată eram în direct când un șoricel și-a scos capul de după o boxă. Atunci chiar am țipat. Nu la fel de amuzante sunt momentele când pică emisia și ești în direct. 

Citeam într-un material că ți-ai organizat propriul studio la tine acasă. Nu consideri că este mult mai solicitant așa? Reușești să diferențiezi viața personală de cea profesională astfel?

După ani de zile de voice-over în TV și pus voci pe reclame la radio, a fost un pas firesc să-mi fac studio acasă. Cu pandemia s-a și întâmplat. Soțul meu mi-a făcut cadou primul microfon și prima placă de sunet și tot el a fost cel care mi-a construit cabina de voci. L-am și pus să dea o probă de voce pentru o reclamă la ceva cremă de față.

Amândoi am râs cu lacrimi în timpul înregistrării. Până la urmă clientul a ales o altă voce masculină. Ca voice-over te asemeni unui cameleon, depinde de script. Acum ești announcer pentru un promo la TV, acum intri în rol de mămică pentru o reclamă la cărți interactive pentru copii. La fel fac schimbul între viața profesională și viața personală, așa cum în 5 secunde sunt announcer, în alte 5 secunde am dat „skip intro” la următorul serial.

Care este cea mai mare frica a ta, legata de live-uri? Dar de cariera ta in general, vorbind?

Nu mi-e frică de live-uri. On air simt că trăiesc. Pentru că în radio totul este contratimp, câteodată mai visez noaptea că trebuie să intru live în 2 secunde și nu mă aud în căști. Am pățit și în realitate. În vis e mai rău. Cert este că după 15 ani de radio sunt foarte punctuală.

Pe lângă activitatea de la radio, ai activat înainte și în televiziune. Care dintre cele două îți plac mai mult și care sunt diferențele pe care tu le-ai perceput din postura de prezentator?

E mult mai simplu să fii vocea de la radio, de unde și expresia „You have the perfect face for radio!” Radioul mi l-am dorit, televiziunea s-a întâmplat. Îmi amintesc primul jurnal prezentat la TV. Crainica se pregătea să plece în concediu de maternitate și eu trebuia să o înlocuiesc.

Era 8 octombrie, țin minte pentru că e mai greu de pronunțat octombrie după opt. Nu mai știu anul… Era lângă mine în studio, mi-a zis: „Boeji, doar n-ai cum să uiți alfabetul. Literele sunt pe prompter. Trebuie doar să le citești”. A fost OK… trei ani am rămas la pupitrul știrilor.

Care consideri că sunt aptitudinile necesare pentru a fi un om de radio/televiziune? Ce trebuie să știe un tânăr la început de drum dacă dorește să urmeze o carieră în domeniu?

Din câte știu generația nouă nu mai visează să lucreze în radio. Toți vor să fie influenceri. Pentru o carieră în radio trebuie să fii cu adevărat o persoană deschisă, nu doar la modul declarativ. Și dacă faci meseria asta doar din ego, mai bine pune selfie-uri cu tine pe stories și alege-ți alt drum profesional. Nu a ajuns milionar niciun realizator radio. Cel puțin nu în România și nu dintr-un salariu de realizator.

Fii cu adevărat o persoană deschisă, nu doar la modul declarativ.

Fiind o persoană foarte dinamică și mereu dornică de experiențe noi, ce îți place cel mai mult să faci în timpul tău, puțin probabil, liber?

Îmi place să ies la plimbări lungi cu dulăii pe câmp, alături de soțul meu. Nelu îmi aduce tot felul de bețe și sticle din plastic cu care să ne jucăm. Lugu e mai comodă, ea nici măcar nu fuge după iepuri. Îl trimite pe Nelu. Și Nelu merge. Data viitoare o să vă povestesc cum i-am cules de pe străzi când erau cât o palmă.